Pentru că avea foarte mult de scris – avea de copiat cursurile pe care le audia, avea de notat numeroasele însemnări pe care le făcea, precum și corespondența ce trimitea la protector, rude și cunoscuți – Petrache Poenaru s-a simțit îndemnat, spune cronicarul George Potra, să-și cheltuiască puțin mintea pentru a găsi un mijloc mai ușor de a scrie, fără să mai fie obligat a purta la el, în orice moment, sticluța cu cerneală.
După oarecare trudă, tânărul român, aflat pe atunci la studii la Paris, a inventat stiloul cu toc rezervor, atât de util și de răspândit pentru așa de multă vreme. Brevetul, ce i s-a acordat în mai 1827, spune că invenția lui constă într-un “condei portăreț fără sfârșit, alimentându-se el însuși cu cerneală”.
