Colegiul Sfântul Sava
O întrebare care și-a pierdut astăzi sensul, stârnea cândva amuzament și neîncredere în rândul luminaților vremii, care chiar s-au adunat ca la spectacol să vadă cum ar putea fi adaptată învățătura transmisă până atunci în limba greacă. Era acolo și Petrache Poenaru, care, prin intervenția mitropolitului Dionisie Lupu, fusese primit bursier la Colegiul Sfântul Sava, prima școală în care “deosebite învățături și științe li se predau românilor în limba lor”.
Instituția a fost deschisă de Ghorghe Lazăr în anul 1818 și funcționa în clădirile vechii școli grecești din București. Școala s-a deschis “fără nicio ceremonie sau paradă, decât în prezența câtorva curioși, care veniseră să audă ce le putea spune din filosofie noul dascăl, în limba română, căci nu le venea a crede că s-ar putea da în românește învățături de știință înaltă”, așa cum avea să povestească însuși Petrache Poenaru.
Alexandru Odobescu
Prea puțini mai știu astăzi cum se cuvine legenda lui Petrache Poenaru și încă și mai puțini sunt cei care înțeleg cu adevărat importanța pe care acesta a avut-o în iluminarea maselor, a căror precară educație era făcută până atunci sub tutela fanariotă.
Petrache, „un tânăr mintos și pașnic” – așa cum îl vedea Alexandru Odobescu-, este cel mai important ctitor al școlii românești și un organizator al învățământului de toate gradele, după Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului superior în Țara Românească în prima jumătate a secolului al XIX-lea. De altfel, Petrache Poenaru chiar i-a fost elev marelui dascăl Gheorghe Lazăr, la vechiul colegiu Sfântul Sava.
Într-o epocă întunecată, Poenaru a fost unul dintre promotorii ideii de răspândire a culturii în masele largi din Țara Românească și, alături de Lazăr și Gheorghe Asachi,a fost unul dintre cei care au înțeles nevoile rale ale învățâmântului românesc. Din păcate, arhiva documentară a lui Petrache Poenaru, vastă și importantă, nu s-a păstrat în întregime. S-a păstrat, însă, o parte din corespondență, aflată în fondurile Academiei Române, în Arhivele Statului, colecția autorului sau în colecții particulare.
Petrache Poenaru muncea și gândea într-o vreme în care apăreau primele idei de identitate națională. În primele decenii ale secolului al XIX-lea începuseră să se dezvolte temele culturii naționale, Gheorghe Lazăr punea bazele învățământului românesc la București, iar Gheorghe Asachi făcea același lucru la Iași.
Gheorghe Lazăr
În această efervescență se răspândeau primele opere ale poeților munteni, Văcăreștii, sau ale celor moldoveni, printre care Gheorghe Asachi sau Alex Beldiman.
În lume se simțea vânt de revoluție, pornind dintr-o Franță schimbată la față de Revoluția Burgheză, continuând cu Rusia, zguduită de răscoalele conduse de Emelian Pugaciov, și mai departe, într-o Transilvanie învolburată de revolta condusă de Horia, Cloșca și Crișan.
Vântul schimbării adia și în Țara Românească, unde se simțea clocotind revolta în rândul păturilor sărace, asuprite de domnii și boierii fanarioți, la care se adăugau și presiunile turcilor.
