Haiduc, pandur, academician, inventator… destinul aventuros al unuia dintre cei mai luminați boieri ai României continuă să fascineze și să inspire.
La doar 22 de ani a pornit în luptă alături de Tudor Vladimirescu, pe care l-a însoțit în toata campania sa, iar la intrarea haiducilor în București a purtat pentru prima oară actualul tricolor românesc – roșu, galben și albastru – pe care tot dânsul l-a conceput, după modelul francez. Tot alături de Tudor, Petrache Poenaru a inițiat și a tipărit primul ziar românesc, care se numea „Foaie de Propagandă”.
A inventat tocul cu rezervor, a fost membru titular al Academiei Române din 1870, fondatorul colegiilor naționale din București și Craiova, a organizat învățământului național românesc și a fost primul român care a calatorit cu trenul – iată doar câteva dintre lucrurile care se pot spune despre Petrache Poenaru.
S-a născut la 10 ianuarie 1799, în conacul de la Benești, și a fost crescut tot aici, de bunica lui. În 1804, pe când avea vârsta de cinci ani, a fost dat „la învăţătură în limba greacă”, la o rudă din Brădești, care avea în casă un dascăl grec. În 1809, mama sa Smaranda l-a încredinţat fratelui său, Iordache Otetelișanu, care la cei 32 de ani se formase deja ca un intelectual, puternic influențat de ideile iluminismului.
Petrache îşi amintea cum unchiul său, Iordache, „întâiaşi dată l-a deprins a citi şi a scrie româneşte, ocupându-l cu traduceri din grecește în româneşte. Deşi era foarte sever în educaţiunea ce-i da, însă el îi aprinse în tinereţe făclia adevărului şi văzu de timpuriu ce este de folos omului. Asculta, în fine, morala ce-i făcea şi-i intra în inimă iubirea de învăţătură”. Anii petrecuţi la Beneşti, primii cinci cu bunica sa şi apoi cu unchiul său, Iordache, l-au marcat profund şi decisiv pe Petrache Poenaru. Iordache, un boier luminat şi patriot, i-a deschis cartea ştiinţei şi a preţuirii limbii şi naţionalităţii române.
Mai târziu, când se afla la studii la Viena, Petrache îşi amintea despre unchiul său: „a îngrijit pentru mine la orice mi-a fost de folos şi la trecut prin putinţă am crescut sub povăţuirile şi sprijineala dumnealui şi sunt dator pentru aceasta în toată viaţa, netăgăduită mulţumire”. În 1811, la vârsta de 12 ani, Petrache a fost dus la Craiova şi a fost înscris la şcoala de la Mănăstirea Obedeana, unde a urmat până în 1818.
După un an, a fost dus la cancelaria Episcopiei Râmnicului din Craiova, unde s-a exersat „la condeiul grecesc¨ pe lângă grămăticul Nicolaie, iar în 1819 a ajuns la Bucureşti, unde s-a înscris la şcoala domnească. Aşa ajunge elev al lui George Lazăr şi, mai apoi, dascăl, în acest an fiind numit în locul lui Eufrosin Poteca, care plecase la studii în Italia. Aici învăţăturile se făceau cu traduceri din limba română, metodă care nu se mai urmase până atunci de dascăli greci care „nici cunoşteau, nici învăţau limba română”.
Petrache Poenaru devine, în 1870, membru al Academiei Române, iar în 1872, președinte al Societății pentru învățătura poporului. Pentru meritele sale a fost răsplătit cu titlurile „mare comis” (1834), „mare culcer” (1841) şi „agă” (1851). Una dintre istoriile care l-au făcut celebru s-a petrecut în 1830, când Petrache Poenaru a devenit primul român care a mers cu trenul. La 15 septembrie 1830, s-a deschis în Anglia prima cale ferată din lume, care făcea legătura între Liverpool şi Manchester.
La 27 octombrie 1831, tânărul Petrache Poenaru, aflat în călătorie de studii în Anglia, povestea insolita experiență: „Am făcut această călătorie cu un nou mijloc de transport, care este una din minunile industriei secolului… douăzeci de trăsuri legate unele cu altele, încărcate cu 240 de persoane sunt trase deodată de o singură maşină cu aburi…”
