Nepotul lui Petrache Poenaru i-a furat inima frumoasei pentru care Mihai Eminescu scria cândva una dintre cele mai cântate poezii ale literaturii române, “Pe lângă plopii fără soț”.
Povestea familei lui Petrache Poenaru este lungă, urcând încă până în vremea domniei lui Mircea Ciobanul, domnitor în Țara Românească care a sprijinit munca unor cărturari vestiți, precum Dimitrie Liubavici sau Diaconul Coresi. Povestea începe pe la mijlocul secolului al XVI-lea, când un anume “Nica ot Poiana”, adică Poenaru, se bucura de trei feciori, dintre care doi au avut urmași până în zilele noastre. Dintre cei trei, important în povestea noastră este doar pe Barbu, un băiat ambițios care pornise de la ranguri mici de boierie pe vremea voievodului Gavril Moghilă, pentru a ajunge apoi mare ban și stolnic pe vremea lui Matei Basarab.
Barbu s-a călugărit spre bătrânețe, dar până atunci a avut, la rândul său, trei fii. Printre aceștia și pe Dumitrașcu, care a ajuns clucer la 1671 și s-a căsătorit cu o verișoară a lui Constantin Brâncoveanu, Aspra Grecianu. Străbunicul direct al lui Petrache Poenaru este unul dintre feciorii lui Dumitrașcu, pe nume Matei, paharnic la 1706 și căpitan de calarași 20 de ani mai târziu.
Unul dintre fii lui Matei, Constantin, un băiat cu o stare materială modestă, a intrat în familia Otetelișenilor printr-o căsătorie. Maria Olănescu, cea care i-a devenit soție, era fiica unei membre a celebrei familii, Catrina Otetelișanu. Cei doi au avut patru copiii, cu toții importanți pentru istoria acestor locuri, iar printre aceștia și pe Constantin, tatăl lui Petrache Poenaru.
Constantin, zis Dincă Poenaru, a ocupat un rang mic de boierie, fiind al doilea vistier. S-a căsătorit întâi cu Manda, fiica stolnicului Dincă Zătreanu din Hălăngești, iar mai apoi cu Smaranda Otetelișanu, fiica lui Ioan Barbu Otetelișanu și a Mariei State Socoteanu. Familia era pe atunci scăpătată și împovărată cu cinci copii, așa că Petrache Poenaru a plecat din casa părintească încă de la o vârstă fragedă, obligat să trăiască prin casele rudelor și ale prietenilor acestei familii. Documentele care s-au păstrat nu arată prea clar relația dintre cei cinci frați. Unul dintre aceștia, Gheorghe, era pandur în oastea lu Tudor Vladimirescu, altul – Toma – era polițist în Târgu Jiu.
Constantin a devenit procuror de tribunal, iar surorile lui Petrache, Sevasta și Evghenița, au trăit vieți liniștite alături de soții lor. Probabil că interesant ar fi de spus că fiul Evgheniței, pe nume Grigore Poenaru, s-a căsătorit în 1865 cu o femeie pe care a admirat-o cândva însuși Mihai Eminescu și pentru care poetul a scris una dintre capodoperele operei sale, poezia „Pe lângă plopii fără soț”. Este vorba de frumoasa Cleopatra, fiica pictorului Constantin Lecca.
Probabil că, dintre rude, cei mai apropiați de Petrache au fost cei doi importanți unchi ai săi, Iordache Otetelișanu (1775-1844), deputat, vornic și președinte al Curții din Craiova, și Grigore Otetelișanu (1786-1858), mare agă al orașului Craiova și intelectual vestit al vremii. De altfel, Iordache a fost un adevărat părinte pentru Petrache, iar interesul său pentru fiul Smarandei nu s-a oprit la perioada copilăriei, ci a continuat, sprijinindu-l financiar și spiritual, în diverse etape ale învățăturii și vieții.
