![\"Uli\u021ba](\"http:\/\/conacul.ro\/wp-content\/uploads\/2013\/08\/centrul-vechi-370x250.jpg\")
<\/a>Uli\u021ba cea Mare\/Foto; Funda\u021bua Calea Victoriei<\/p><\/div><\/p>\n
Pu\u021bini \u0219tiu ast\u0103zi c\u0103 sub Palatul Telefoanelor din Bucure\u0219ti se ascunde o legend\u0103. O poveste care \u00eencepe, undeva, prin secolul al XVIII-lea, pe c\u00e2nd Capitala se afla \u00eenc\u0103 sub o puternic\u0103 influen\u021b\u0103 oriental\u0103, pe c\u00e2nd Uli\u021ba cea Mare abia devenea Lipscaniul de acum \u0219i pe c\u00e2nd prin ora\u0219 tocmai r\u0103s\u0103reau funda\u021biile monumentelor de ast\u0103zi, cum ar fi biserica Cretzulescu sau biserica Stavropoleos. <\/b><\/p>\n
\u00cen vremea aceea, boierul oltean Iancu Oteteli\u0219anu \u015fi-a cump\u0103rat o bucat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt \u00een centrul Bucure\u0219tilor, aproape de Teatrul Na\u021bional, unde \u0219i-a construit o cas\u0103 cochet\u0103, respect\u00e2nd \u00eentocmai moda parizian\u0103. <\/b>Aceast\u0103 cas\u0103, devenit\u0103 un minunat punct de \u00eent\u00e2lnire pentru protipendada bucure\u0219tean\u0103, a fost locul \u00een care \u0219i-a prins aripile opereta rom\u00e2neasc\u0103, teatrul de revist\u0103 \u0219i, mai apoi, teatrul rom\u00e2nesc de comedie. Dup\u0103 moartea so\u021bilor Oteteli\u0219anu, casa a r\u0103mas, prin testamentul f\u0103cut de Iancu, Academiei Rom\u00e2ne, care a \u00eenchiriat-o unor antreprenori.\u00a0Iar ace\u0219tia o transform\u0103 \u00eentr-un restaurant cochet cu teras\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, cu biliard \u00een interior \u015fi sal\u0103 de concerte.<\/p>\n
Intrat\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba bucure\u0219tenilor cu numele de Terasa Oteteli\u0219anu, casa cu gr\u0103din\u0103 din buricul Bucure\u0219tiului devine, pe la sf\u00e2r\u0219itul primului deceniu al secolului al XX-lea, un adev\u0103rat loc de pelerinaj pentru mul\u021bi scriitori, arti\u0219ti plastici \u015fi actori.<\/strong> \u2028Parfumata legend\u0103 a re\u0219edin\u021bei Oteteli\u0219anu, o dat\u0103 cu r\u00e2setele spectatorilor \u0219i \u00a0cu replicile actorilor, aveau s\u0103 amu\u021beasc\u0103 pentru totdeauna \u00een anul 1931, c\u00e2nd casa \u015fi gr\u0103dina purt\u00e2nd numele boierului oltean au disp\u0103rut sub lovitura t\u00e2rn\u0103coapelor, pentru ca \u00een locul lor s\u0103 se \u00eenal\u021be Palatul Telefoanelor. Hohotele de r\u00e2s care zeci de ani au umplut parcul r\u0103m\u00e2n doar o amintire, pe care acum o recuper\u0103m din c\u00e2teva r\u00e2nduri scrise \u00een c\u0103r\u021bile memoriali\u0219tilor.<\/strong><\/p>\n Un bal de la 1880<\/p><\/div>\n Iancu a fost, de bun\u0103 seam\u0103, cel mai seme\u021b dintre Oteteli\u0219eni, iar povestea lui fascineaz\u0103, \u00een m\u0103sura \u00een care de numele lui se leag\u0103 amintirile unei str\u0103lucitoare boeme aristrocratice a Micului Paris<\/strong>, istoriile ultimului guvern al lui Cuza sau bucuria primelor piese de teatru montate \u00een limba rom\u00e2n\u0103, la pe atunci proasp\u0103t inauguratul Teatru Na\u021bional din Bucure\u0219ti.<\/p>\n Via\u021ba lui Iancu Oteteli\u0219anu este ea \u00eens\u0103\u0219i o poveste. Vom spune, pe scurt, c\u0103 s-a n\u0103scut \u00een 1795, s-a num\u0103rat, ca \u0219i Grigore Oteteli\u0219anu, printre sus\u021bin\u0103torii Societ\u0103\u021bii Filarmonice, c\u0103 \u00een 1845 a preluat direc\u021bia Teatrului Na\u021bional din Bucure\u0219ti, fiind preocupat de reprezentarea pieselor scrise \u00een rom\u00e2ne\u0219te.<\/strong><\/p>\n A \u00eendeplinit func\u021bia de pre\u0219edinte al Sfatului or\u00e3\u0219enesc al Capitalei, a fost vornic de poli\u021bie \u0219i ministru \u00een ultimul guvern din domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, Ioan Oteteli\u0219anu a adunat o mare avere prin arendarea \u201eotcupului s\u0103rii”, iar prin c\u0103s\u0103toriile sale cu Elena C\u00e2mpineanu \u0219i apoi cu Elena Filipescu, s-a \u00eenrudit cu dou\u0103 din cele mai renumite familii din \u021aara Rom\u00e2neasc\u00e3.<\/strong><\/p>\n Ce bucurie pe protipendada Capitalei c\u00e2nd casa lui Iancu a devenit deschis\u0103 pentru oaspe\u021bi! Re\u0219edin\u021ba a devenit faimoas\u0103 \u00een epoc\u0103, dat fiind c\u0103 Elena, cea de-a doua so\u0163ie a lui Oteteli\u015fanu, organiza aici numeroase baluri \u015fi serate, d\u00e2nd str\u0103lucire \u0219i importan\u021b\u0103 locului.<\/p>\n Se g\u0103sise, deci, c\u0103minul ideal unde femeile puteau s\u0103-\u015fi etaleze toaletele elegante, iar b\u0103rba\u0163ii s\u0103 fac\u0103 politic\u0103. \u00cen spatele casei se afla o gr\u0103din\u0103 str\u0103juit\u0103 de platani, tei \u015fi castani, la ad\u0103postul c\u0103rora, de pe o scen\u0103 construit\u0103 cu dichis, zburau \u00een v\u0103zduh acordurile muzicii lui Strauss, Offenbach, Kalman sau Leh\u00e1r.<\/p>\n Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, doamnele vremii aveau \u0219i un nesperat prilej de b\u00e2rf\u0103 \u0219i comentarii, \u021bin\u00e2nd seama c\u0103, \u00een ciuda moralei vremii, chiar \u015fi dup\u0103 a doua c\u0103s\u0103torie a lui Iancu Oteteli\u015fanu, \u00een casa de pe Calea Victoriei a continuat s\u0103 locuiasc\u0103 \u015fi prima so\u0163ie a acestuia.<\/strong>\u00a0Cea dint\u00e2i \u0219i\u021bie,\u00a0Safta Otetele\u015feanu, n\u0103scut\u0103 C\u00e2mpineanu, ne spune Gheorghe Crutzescu \u00een lucrarea „Podul Mogo\u015foaiei. Povestea unei str\u0103zi”, \u201e\u00een fiecare zi de la Dumnezeu venea s\u0103-l vaz\u0103, vedea de casa lui, de lucrurile lui \u015fi \u00eel \u00eengrijea dac\u0103 era bolnav\u2026, c\u0103ci Safta \u015fi cu Elena se \u00eemp\u0103caser\u0103 \u00een fa\u0163a Icoanei Maicii Preciste, la S\u0103rindar, \u015fi de atunci au tr\u0103it \u00een prietenie \u015fi \u00eentru dragostea lor pentru acela\u015fi b\u0103rbat\u201c.<\/p>\n Gurile rele nu b\u00e2rfeau doar situa\u021bia boierilor, ci \u0219i \u00eens\u0103\u0219i gr\u0103dina, dar vorbele lor nu au fost un impediment \u00een glorioasa ascensiune a acestui loc. Se spunea c\u0103 planta\u021bia parcului era periculoas\u0103 s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii \u0219i c\u0103, o dat\u0103 cu biletul de intrare \u00een parc, e bine ca spectatorii s\u0103-\u015fi ia \u015fi un bilet de b\u0103i la Techirghiol, pentru c\u0103 reumatismul era, oricum, sigur…<\/p>\n Teatrul Na\u021bional din Bucure\u0219ti la sf\u00e2r\u0219itul anilor 1800<\/p><\/div>\n Se mai spunea c\u0103 este at\u00e2ta igrasie \u015fi frig \u00een parcul Oteteli\u0219anu, \u00eenc\u00e2t antreprenorul restaurantului Tomek (pe locul unde se afl\u0103 ast\u0103zi Teatrul de Estrad\u0103) nici m\u0103car nu avea nevoie s\u0103 cumpere ghea\u021b\u0103 vara.<\/strong> Lega sticlele de vin cu sfoar\u0103, le l\u0103sa jos \u00een parc \u015fi dup\u0103 un minut le ridica \u00eenghe\u0163ate\u201c (\u201eEvoc\u0103ri\u201c, 1964). Cu toate acestea, elegan\u021ba \u0219i \u0219armul casei a atras lumea ca un magnet.<\/p>\n Chiar la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, pentru negustori era o adev\u0103rat\u0103 mod\u0103 s\u0103 deschid\u0103 un local cu gr\u0103din\u0103, \u0219i era cu at\u00e2t mai bine ca gr\u0103dina s\u0103 fie \u00eenzestrat\u0103 cu scen\u0103 de teatru. A\u0219a se face c\u0103 gr\u0103dina re\u0219edin\u021bei boierilor Oteteli\u0219eni a fost \u00eenchiriat\u0103, \u00eencep\u00e2nd din anul 1903, de un anume Mitic\u0103 Georgescu, un negustor care p\u00e2n\u0103 atunci \u021binuse o gr\u0103din\u0103 restaurant pe strada C\u00e2mpineanu, foarte aproape de Teatrul Na\u0163ional, \u0219i care acum voia s\u0103-\u0219i p\u0103streze afacerea \u00eentr-o zon\u0103 cu aerul mirosind a parfumuri scumpe aduse tocmai din Marele Paris.<\/p>\n Noul antreprenor a t\u0103iat c\u00e2\u021biva copaci din curtea Oteteli\u0219enilor, ca s\u0103 fac\u0103 loc unei scene mari, cu cabine pentru actori, cu decoruri \u015fi cortin\u0103, apoi a construit loji \u0219i a a\u015fezat mese \u015fi scaune \u00een fa\u0163a scenei.<\/strong> Din p\u0103cate deschiderea stagiunii a fost compromis\u0103 de dou\u0103 e\u0219ecuri. Mai \u00eent\u00e2i publicul a fost dezam\u0103git de un fals c\u00e2nt\u0103re\u0163, un individ care pretinsese c\u0103 este celebrul \u015fansonetist Paul Dalmed, iar mai apoi o trup\u0103 care promitea \u201eTraviata\u201c de Verdi, a produs la r\u00e2ndul ei dezam\u0103gire patronilor \u015fi spectatorilor, \u00een m\u0103sura \u00een care niciun interpret nu\u2011\u015fi \u00eenv\u0103\u0163ase partitura.<\/p>\n Mitic\u0103 Georgescu, care trebuia s\u0103 arate, totu\u0219i, Bucure\u0219tiului, importan\u021ba gr\u0103dinii sale, l-a rugat pe actorul Nicolae Niculescu-Buz\u0103u s\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 o trup\u0103 de operet\u0103 \u015fi de comedie.<\/strong> Din fericire Niculescu-Buz\u0103u s-a achitat cu succes de sarcin\u0103 \u015fi a \u00eencropit repede un ansamblu artistic de 50 de persoane, actori, c\u00e2nt\u0103re\u0163i, balerini, arti\u0219ti, care r\u0103m\u00e2n angaja\u021bi p\u00e2n\u0103 la finalul stagiunii, reu\u0219ind s\u0103 duc\u0103 numele Gr\u0103dinii Oteteli\u015fanu \u00een con\u015ftiin\u0163a colectiv\u0103 a unei Capitale care adora r\u0103coarea dat\u0103 de copacii din gr\u0103din\u0103, iubea spectacolele pline de farmec \u015fi veselie \u0219i era dispus\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 minte servirea irepro\u015fabil\u0103 de la mese.<\/p>\n Primele spectacole de operet\u0103 s-au jucat \u00een Gr\u0103dina Oteteli\u0219enilor<\/span><\/b><\/p>\n Frumoasa Teatrului Na\u021bional, dra Marie Filotti<\/p><\/div>\n Dintr-un extraordinar documentar semnat de jurnalistul Vera Molea pentru revista Historia, afl\u0103m c\u0103 spectacolul de operet\u0103, un gen nu foarte digerat pentru \u00eenceput \u00een Micul Paris, s-a impus, \u00eencep\u00e2nd din 1904, tot \u00een Gr\u0103dina Oteteli\u0219enilor, av\u00e2ndu-l drept promotor pe tenorul Constantin Grigoriu.<\/p>\n \u201cOpereta s-a impus greu \u00een arta rom\u00e2neasc\u0103. P\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea, teatrul de operet\u0103 era prezentat numai de trupe str\u0103ine. C\u00e2\u0163iva arti\u015fti rom\u00e2ni \u00eencercaser\u0103 s\u0103 creeze trupe de operet\u0103 autohtone, dar str\u0103daniile lor fuseser\u0103 zadarnice.<\/strong> Publicul era dezinteresat. La Bucure\u015fti, opereta nu \u015fi\u2011a putut face loc p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu \u015fi-a g\u0103sit un sediu \u015fi un om care s\u0103 o promoveze cu adev\u0103rat. \u015ei aceasta se petrece abia \u00een 1904, c\u00e2nd Constantin Grigoriu \u00eenchiriaz\u0103 Gr\u0103dina Oteteli\u015fanu de la antreprenorul Mihail Stere.<\/p>\n Tenor de oper\u0103 \u015fi operet\u0103, profesor de muzic\u0103, autorul comediei \u201eDon Vagmistru\u201c, Grigoriu pune bazele primei trupe profesioniste de operet\u0103 de la Bucure\u015fti.<\/strong> Cererea lui Grigoriu pentru aprobarea deschiderii stagiunii de var\u0103 \u00een Parcul Oteteli\u015fanu dateaz\u0103 din 20 aprilie 1904.<\/p>\n Iat\u0103 cum suna solicitarea trimis\u0103 Direc\u0163iei Generale a Teatrelor: \u201eDomnule Director, Subsemnatul Const. Grigoriu artist lu\u00e2nd pe a mea seam\u0103 conducerea unei trupe de oper\u0103, operet\u0103 \u015fi comedie, format\u0103 din elemente rom\u00e2ne\u015fti, spre a da reprezenta\u0163iuni \u00een Parcul zis Oteteli\u015feanu precum \u015fi \u00een alte s\u0103li \u015fi gr\u0103dini de spectacol din capital\u0103 \u015fi provincie, cu \u00eencepere de la 10-15 iunie anul curent; cu un repertoriu format din piesele notate pe contra pagin\u0103 \u015fi \u00een afar\u0103 de aceste piese m\u0103 voi servi \u015fi de vechiul repertoriu deja jucat \u00een capital\u0103 de trupele de oper\u0103 \u015fi operet\u0103. Pentru care v\u0103 rog respectuos a mi se da cuvenita autoriza\u0163ie spre a m\u0103 servi la trebuin\u0163\u0103. Constantin Grigoriu, Artist, Clopotarii noi 88\u201c.<\/p>\n Trei dintre cei mai buni oameni ai companiei, Maximilian, Ciucurette \u015fi Carussy<\/p><\/div>\n Cu toate greut\u0103\u0163ile inerente \u00eenceputului de drum, cu toate zvonurile potrivnice, la 26 iunie 1904, pe scena Gr\u0103dinii de var\u0103 Oteteli\u015fanu r\u0103sun\u0103 vocile lui Nae Ciucurette, Ion B\u0103jenaru, N. Niculescu-Buz\u0103u, Gogu Carussy, Velimir Maximilian, Leontina Ioanid, Ana Grand<\/strong>, \u00een opereta \u201ePrin\u0163esa de Canari\u201c de Lecocq. Frumos montat, cu decoruri \u015fi costume de epoc\u0103, spectacolul a fost, \u00eens\u0103, criticat, din pricina \u015farjelor la care interpre\u0163ii apelau prea des \u015fi din pricina textului considerat a fi plin de vorbe prea pu\u021bin inspirate: \u201eEu sunt generalul Bombardos! \/ Du-te la dracu de sc\u00e2rbos! \/ Eu sunt generalul Pataqu\u00e8s \/ Vedea-te-a\u015f sus pe meterez!\u201c. Dup\u0103 dou\u0103 reprezenta\u0163ii, spectacolul a fost retras de pe afi\u015f.<\/p>\n \u015ei piatra de temelie a Companiei lirice Grigoriu se pune cu prilejul celei de-a doua premiere: \u201eV\u00e2nt de prim\u0103var\u0103\u201c de Joseph Strauss. Constantin Grigoriu impusese arti\u015ftilor un program strict: repeti\u0163iile \u00eencepeau la ora 9.00 diminea\u0163a \u015fi \u0163ineau p\u00e2n\u0103 la ora 13.00. Se lua apoi o pauz\u0103 p\u00e2n\u0103 la ora 15.00, dup\u0103 care din nou repeti\u0163ii p\u00e2n\u0103 spre sear\u0103. Vr\u00e2nd s\u0103 fie un exemplu pentru trupa sa, Grigoriu venea primul \u015fi pleca ultimul.<\/p>\n Urm\u0103rea \u00eentotdeauna repeti\u0163iile din st\u00e2nga scenei pentru a observa c\u00e2t mai bine jocul \u015fi interpretarea arti\u015ftilor.<\/strong> Pentru a putea fi obiectiv \u00een procesul cre\u0103rii spectacolelor, renun\u0163ase s\u0103 mai joace \u00een ele, cu o singur\u0103 excep\u0163ie: atunci c\u00e2nd s-a montat \u201eVoievodul \u0163iganilor\u201c de Johann Strauss. Prima stagiune a companiei lirice pus\u0103 pe picioare de Constantin Grigoriu se \u00eencheie \u00een septembrie 1904. Arti\u015ftii trupei se preg\u0103tesc s\u0103 plece fiecare pe drumul lui: unii, \u00een lungi turnee prin \u0163ar\u0103, al\u0163ii, la Teatrul Na\u0163ional.<\/p>\n Timp de un an, trupa pe care o alc\u0103tuise Grigoriu iese din peisajul cultural al Capitalei. \u00cen vara lui 1905, compania Grigoriu se reface, dar vin \u015fi oameni noi, printre care \u015fi<\/p>\n T\u00e2n\u0103rul tenor Nicolae Leonard, una dintre vedeie Trupei Grigoriu<\/p><\/div>\n t\u00e2n\u0103rul tenor Nicolae Leonard . Trupa are un succes imens cu \u201eMo\u015ftenitorii veseli\u201c de Winterberg. Traducerea era f\u0103cut\u0103 de regizorul Paul Gusty, care introdusese \u015fi ni\u015fte cuplete atractive, \u00een ton cu realit\u0103\u0163ile vremii. Unul dintre cele mai amuzante momente ale spectacolului era, de pild\u0103, interpretarea cupletului \u201eEu sunt maiorul Mura\u201c, de c\u0103tre comicul Niculescu-Buz\u0103u.<\/p>\n Gusty se inspirase dintr-un caz real din Bucure\u015fti. La acea vreme putea fi v\u0103zut, fie plimb\u00e2ndu-se de-a lungul \u015fi de-a latul C\u0103ii Victoriei, fie la Cap\u015fa, un ofi\u0163er. Portocal\u0103 se numea. Acesta devenise un personaj pitoresc al Capitalei din cauza \u0163inutei sale \u201edeochiate\u201c. Purta monoclu, tunic\u0103 de ofi\u0163er de ro\u015fiori, pantaloni albi, bufan\u0163i, crava\u015f\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi m\u0103nu\u015fi albe. A\u015fa c\u0103 atunci c\u00e2nd Niculescu-Buz\u0103u apare \u00een scen\u0103 \u00eentr-un costum identic cu acela al ofi\u0163erului Portocal\u0103, publicul e \u00een delir.<\/p>\n Minute \u00een \u015fir, Niculescu-Buz\u0103u nu poate rosti un cuv\u00e2nt din pricina hohotelor de r\u00e2s. Dup\u0103 cum poveste\u015fte \u00eensu\u015fi actorul \u00een amintirile sale, versurile nu spuneau prea multe, dar muzica era at\u00e2t de antrenant\u0103, \u00eenc\u00e2t cupletul a devenit \u201e\u015flag\u0103rul\u201c bucure\u015ftenilor.<\/p>\n Iat\u0103 cum suna cupletul: \u201eEu sunt maiorul Mura-Mura,\/ Privi\u0163i-m\u0103 cum natura mi-a \u00eenzestrat f\u0103ptura.\/ Din cap p\u00e2n\u0103-n picioare, cioare, cioare,\/ \u00cen ve\u015fnica-mi splendoare… eu cresc ca o floare\u201c.\u2028 \u00cen vara urm\u0103toare, c\u00e2nd s\u0103 se reuneasc\u0103 trupa pentru o nou\u0103 stagiune plin\u0103 de succese, cade \u00eens\u0103 bomba: trei dintre cei mai buni oameni ai companiei, Maximilian, Ciucurette \u015fi Carussy, nu se mai \u00eentorc la Oteteli\u015fanu \u015fi se duc s\u0103 joace la Gr\u0103dina Blanduziei.<\/p>\n \u00cen 1907, \u00eens\u0103, revin la casa \u015fi gr\u0103dina de pe Calea Victoriei.\u2028\u015ei, pentru a crea stabilitate trupei, Grigoriu le propune \u00een 1909 lui Leonard, Ciucurette \u015fi Maximilian s\u0103 fac\u0103 parte din asocia\u0163ie, cu drepturi \u015fi datorii egale \u00een cadrul companiei. Astfel, ansamblul artistic de la Gr\u0103dina Oteteli\u015fanu devine un adev\u0103rat teatru profesionist de operet\u0103. \u00cen lipsa unei subven\u0163ii din partea statului, \u00een lipsa unui sediu permanent \u00een lunile friguroase, arti\u015ftii trupei sunt nevoi\u0163i s\u0103 onoreze \u00eens\u0103 \u015fi alte angajamente \u015fi s\u0103 joace la foc continuu, f\u0103r\u0103 pauze, p\u00e2n\u0103 la epuizare. Noua asocia\u0163ie joac\u0103, astfel, din toamn\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103var\u0103 fie \u00een turnee prin \u0163ar\u0103, fie la Teatrul Liric din Pia\u0163a Valter M\u0103r\u0103cineanu, pentru a reveni apoi \u00een lunile de var\u0103 la Oteteli\u015fanu\u201d.<\/p>\n<\/a><\/a><\/a><\/a><\/a>