Culori cu povești la Conacul Otetelișanu
Orice copil e un mic Picasso, mai ales în curtea Conacului Otetelișanu, care a devenit astăzi o țară fantastică, plină de povești născute în culorile fanteziei. Păstrând o strălucită tradiţie, Conacul de la Benești este gazda unor evenimente de ţinută, în beneficiul tuturor iubitorilor de cultură, dar mai ales în beneficiul comunităţii locale.
V-ați întrebat vreodată ce culoare are iubirea sau cum ați putea schița, în câteva linii simple, profilul Sânzienei? După două zile de creație, cei zece pictori invitați la Conac în programul de rezidențe inițiat de Fundația Domeniul Otetelișanu i-au avut oaspeți pe cei mai talentați copiii de la Grupul Școlar Petrache Poenaru din orașul Bălcești.
Copiii sunt o oglindă care te amețește puțin – trebuie că și-au zis rezidenții de la Conac, opt personalități ale lumii artistice basarabene, doctoranzi ai celor mai prestigioase instituții culturale din Republica Moldova și profesori ai facultăților de artă de Peste Prut. Oaspeților basarabeni li s-au alăturat și doi artiști români, din seria celor expuși în cele mai prestigioase galerii naționale sau internaționale. Îi invităm pe cei interesați să vadă întreaga echipă de rezidenți AICI.
S-a pictat cu bucurie, peste tot, în vechiul beci, în foișor sau pe terasele pentru prima dată însorite după câteva zile de ploaite. Hârtie, pietre, lemn, toți au pictat pe orice au avut la îndemână și cu orice au avut la îndemână. De la acril până la tempera. Bulgări de creativitate șlefuiți în lumea miracolelor, copiii au privit atent tușele sigure ale maeștrilor, pictori care au admis de data aceasta să se prezinte doar prin talent și bunăvoință, lăsând pentru mai târziu impresionantele lor titluri.
Eleonora Brigalda, bunăoară, oaspete zilele acestea la conac, este doctor în studiul artelor, profesor universitar și artist emerit al Republicii Moldova. Din palmaresul său impresionant vom adăuga doar că este membru al Asociației Artelor Plastice UNESCO, și că a fost director și curator al unor expoziții cu notorietate, cum ar fi “Umbra coloanei lui Brâncuși” sau Salonul Profesorilor de Arte Vizuale din Republica Modova.
Mai spunem, la întâmplare, că Florina Breazu este profesor de istoria artei la Colegiul de Arte Plastice Alexandru Plămădeală din Chișinău, un artist expus în galerii prestigioase din România sau Republica Moldova.
Cuvinte mult prea mari, ar spune acum copiii, deși mulți s-ar putea simți inspirați să le calce pe urme.
Întâlnirea de la Conac anunță aniversarea a 179 de ani de la deschiderea școlii de la Bălcești, o zi sărbătorită în fiecare an în luna mai, în memoria celor care au înființat-o. Este o poveste frumoasă începută cândva, într-un decembrie, pe vremea în care copiii de săteni nu știau carte și puțini erau cei care să le pledeze cauza.
În anul 1835, frații Iordache și Grigore Otetelisanu, boierii care au locuit în Conacul din Benești, au deschis, “cu a dumnealor cheltuială”, o școală publică bine dotată și având învățători buni. Boierii, care se îngrijau pe vremea aceea și ca satul să aibă preoți învățați și cu har, și-au dorit ca învățătorii sătești să fie și ei iscusiți, pentru a le transmite celor mici învățătura trebuincioasă.
Căci „toate năravurile, bune sau rele, le dobândeşte omul cât este în braţele maicii sale, mai înainte de a intra în lume”, spunea boierul Grigore Otetelișanu, căruia i se spunea cândva, cu ironie, că și-ar fi trădat rangul și egalii, pentru a deveni avocatul țăranilor din Oltenia. Boierul, care a locuit până în ultima sa clipă în conacul de la Benești, era un erudit care adunase cu sârg cele mai prețioase volume într-o impresionantă bibliotecă, un bărbat care a rămas în istorie ca un iluminat autodidact, care, oriunde ar fi mers, purta cu el trei-patru cărți, pe care le răsfoia în oricare clipă de liniște.
Școala ridicată de boierii Otetelișeni a făcut mult bine acestor locuri. Abia la trei ani mai târziu, în ianuarie 1838, domnitorul Alexandru Ghica a emis ofisul de înființare a școlilor la sate și așa a apărut și cea de-a doua școală, deschisă la Oteteliș. Toate au fost închise, însă, după infrângerea Revolutiei din anul 1848, pentru că autoritățile de atunci au considerat că învățătorii și profesorii au avut un rol însemnat în propagarea ideilor revoluționare.
Grigore Otetelișanu, însă, îi iubea pe oamenii locului și a intervenit în mai multe rânduri în favoarea lor. Această poziţie a sa a stârnit reacţia negativă a boierilor, intrigi şi calomnii împotriva sa şi eticheta de „avocat al ţăranilor”. Acest fapt l-a determinat să se plângă lui Kisselef, într-o petiţie în limba franceză, cerând pedepsirea celor care-l calomnianu „pentru că, deşi boier, a îmbrăţişat cauza poporului şi nu pe a lor”.
Școlile au fost redeschise, iar, mai târziu, la 25 noiembrie 1864, a apărut legea instrucțiunii publice, sancționată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care a proclamat invatamântul general, obligatoriu si gratuit, pentru toti copiii de ambele sexe. O lege care a fost în vigoare timp de 30 de ani. La elaborarea ei, un rol important l-a avut Petrache Poenaru, care pe atunci era membru al Consiliului de Stat. Tot la conacul de la benești s-a născut și Petreche Poenaru, descendent de seamă al Otetelișenilor, care a avut o contribuţie marcantă la dezvoltarea învăţământului, ştiinţei şi culturii naţionale.
S-a luptat pentru educarea tinerilor români, s-a zbătut pentru înființarea de școli sătești. Din înaltele sale funcții publice sau ca membru în societăți de profil, a a înfiinţat numeroase școli primare şi le-a înzestrat cu mobilier necesar, a înfiinţat primele biblioteci şcolare în capitalele de judeţ și s-a îngrijit de recrutarea şi pregătirea profesorilor chemaţi să-i înveţe pe copiii sătenilor şi orăşenilor.
Ce culoare are fantezia?
Câteva pietre banale au prins suflet!
Orice loc este foarte bun pentru o poveste colorată
Admirăm lucrările în cerdacul Conacului Otetelișanu
