La adăpost de arşiţa verii sau ascunși de rafalele de ploaie venite să salveze pământul scorojit de arșiță al Olteniei, boierii zăboveau odinioară în elegantul foișor al conacului, de unde puteau să supravegheze cum se cuvine treburile curţii sau unde puteau primi oaspeţii dornici de șerbeturi și cafele.
Erau bucuroși cu toții de un loc primitor și romantic, în care oricine putea sta pierdut în gânduri sau îşi putea face, așa cum se cădea la fețe boierești, o binemeritată siestă. Foișorul adaugă eleganță și grandoare faţadei de sud, așa cum se înalță spre cer, aproape de axul de simetrie al construcţiei, un element decorativ al faţadei care aduce casei mult farmec şi poezie.
De plan uşor dreptunghiular (4,30 x 3,55 m), foişorul asigură comunicarea cu natura, mai exact este un drum prin care natura se prelungește în locuinţă, întocmai ca în filosofiile integratoare ale arhitecturii persane şi bizantine.
Având în vedere vremurile tulburi cărora le-a făcut cândva față, foișorul are şi funcţia de veghere şi observaţie. Foişorul, sub care ascunde o încăpere la nivelul subsolului, cu acces direct din exterior, este compus dintr-un parapet de zid gros, de peste 73 de centimetri, şi un colonament cu două traverse egale pe cele trei laturi.
În caz de asediu, între stâlpii foişorului era înălţat prin zidărie un ponton, „mai mult de un stat de om”, și devenea astfel un punct important al sistemului defensiv, locul de unde putea fi supravegheat şi apărat spaţiul dintre conac şi biserică. Ripostele apărătorilor erau făcute în coordonare cu apărătorii din turla bisericii, astfel încât să fie zădărnicit orice atac venit din această direcţie.
La 1821, Iordache Otetelişanu a comandat foc prin patru metereze din foişor, iar cei doi arnăuţi înarmaţi din rândul asediatorilor, spune istoria, „au căzut morţi la câţiva paşi ce făcuseră ei din uşa grajdului.
Coloanele cilindrice ale acestui foișor sunt tencuite şi văruite, zidite din cărămidă turnată în forme speciale pentru a obţine secţiunea circulară. Sânt în număr de trei în faţă, câte una lateral şi câte o semicoloană angajată în zid de fiecare parte. Capitelurile şi bazele coloanelor sânt formate din abacuri pătrate, racordate la fusul coloanei şi la arcade printr-un profil rotunjit, simplu, obţinut din tencuială.
Coloanele susţin arcade trilobate, de respiraţie orientală turco-persană, întâlnire şi la alte cule şi case întărite din Oltenia, cum ar fi Măldărăşti, Groserea, Brabova. Între coloane, la locul de naştere al arcadelor, se află câte un tirant de lemn, o coardă fixată printr-un cep şi care asigură rigidizarea acestora.
Tavanul foişorului este din lemn aparent, grinzi şi scânduri de stejar, cioplitură, curăţate cu barda, montate solzit. Pe la 1900 foişorul a fost închis cu zid şi geamuri pentru a se crea încă o cameră de locuit familiei numeroase a boierului. Scara de lemn a fost înlocuită cu o scară de beton.
La ultima restaurare au fost înlăturate aceste adaosuri, fiindu-i redată foișorului înfăţişarea actuală, foarte aproape de original, contribuind la atenuarea impresiei de masivitate a clădirii.
