O legendă spune că din subsolul conacului de la Benești pornește un tunel subteran care duce la biserica ridicată dincolo de zidurile cu metereze, o legătură între conac și avanpostul din turla bisericii, prin care boierii au reușit, spune povestea, de nenumărate ori să scape cu viață, fugind de spaima jefuitorilor.
Cu un farmec și un mister aparte, istorioara s-a păstrat în timp, iar sătenii o mai pot spune și astăzi, deși toți amatorii de mistere care au cercetat beciul, nu puțini la număr de-a lungul vremii, au rămas, mereu, dezamăgiți. Nici în istoriile scrise nu se regăsește misterioasa legendă. Tunelul nu este menționat în relatarea desfăşurării evenimentelor de la 1821, făcută de Iordache Otetelişanu, care descrie cu detalii o zi de groază și foc, în care o gloată de jefuitori desprinsă din oastea lui Tudor a atacat conacul și a batjocorit boierii.
Dacă ar fi existat un pasaj secret, poate că Otetelișenilor le-ar fi fost mai ușor să caute acolo refugiu, în loc să rabde batjocura năvălitorilor, care au lăsat boierii numai cu cămeșile de pe ei, iertându-le de urgie doar pe bietele femei. Misteriosul pasaj nu s-a lăsat descoperit nici din cercetarea subsolului conacului.
Nu s-a constatat vreo trecere de acces şi nu a fost găsită nicio zidărie nouă de înfundare a acestui tunel, sau alte urme care să confirme existenţa lui. Dacă i-a dezamăgit până acum pe vânătorii de mistere, beciul conacului Otetelișanu a fost, fără excepție, o adevărată revelație pentru degustătorii vinurilor bune sau pentru amatorii de țuiculici parfumate și vesele, care spun, la rândul lor, incredibile povești de prin părțile Olteniei.
Încă de pe vremea lui Tudor și-a câștigat acest beci renumele. Povestește Iordache Otetelișanu în celebra sa scrisoare că în ziua în care a venit Tudor cu arnăuții să-i scape pe boieri, a fost zarvă mare la conac, iar ropotele de cai și plesniturile flintelor au învolburat aerul până departe.
La final și-au tras sufletul cu toții, iar când Tudor a dat să plece, triumfător, boierii spăimoși au pășit în față, rugându-l cu smerenie să-și adune și soldații pierduți prin beci, care ar fi zăbovit gustând vinurile de prin butoaie. A fost nevoie să-I amenințe cu moartea, așa spune povestea, ca flăcăii din oaste să se dea duși de lângă o asemenea comoară.
Complet restaurat după zece ani de lucru cu meșteri mari din Europa, beciul conacului de la Benești își așteaptă și acum mușterii. Intrarea în beci se face direct din exterior, de pe latura de vest, unde este deschis un gârlici apărat de o țesătură de bârne.
Te întâmpină degrabă, în dreapta, o nişă cu pentru sfeşnice, care-l petrece cu lumină pe cel care coboară, printr-un coridor boltit, scara cu 11 trepte, din cărămidă presată, bine arsă, având la margine o buză de lemn de stejar. Beciul are trei încăperi. Primele două se lățesc, simetric, în stânga şi în dreapta coridorului, și sunt camere depozit, cu nivelul de calcare mai ridicat, mai mici, poate, dar de dimensiuni relativ importante (4,55 x 3,70 m încăperea din dreapta şi 4.60 x 3,28 m încăperea din stânga.
Sânt bolţite şi au câte două metereze: pe latura de sud şi vest şi pe latura de nord şi vest. Accesul în aceste încăperi se face prin uşi masive din lemn de stejar, cioplit cu barda; uşa din stânga este dintr-o singură bucată iar cea din dreapta din trei scânduri. Se deschid spre interior
Încăperea principală a beciului are nivelul de călcare cu două trepte mai jos. Uşa situată la nivelul de călcare al primelor două începeri este din două canaturi, din lemn de stejar masiv, cioplit cu barda, și se deschide spre interior. În ușă sunt mai multe orificii, în diferite unghiuri, gândite cândva pentru tragere.
Toate cele trei uşi sânt din lemn masiv de stejar, cioplite cu barda, foarte groase, masive, capabile să reziste la loviturile cele mai puternice. Uși ținute de osii (ţâţâni) făcute din lemnul uşii, care permit rotirea în jurul axului, fixate atât jos cât şi sus în tocul uşii. Montate odată cu construcţia în masa zidăriei, erau imposibil de dislocat fără dărâmarea peretelui. Se pot zăvorî din interior cu drugi de lemn montaţi transversal.
Încăperea mare a beciului este dreptunghiulară, de dimensiuni mari (10,30 x 7,40 x h 4,70 ). Toate încăperile şi coridorul sânt bolţite în semicilindru pe toată lungimea. Bolta încăperii principale impresionează prin caracterul ei monumental. Naşterea bolţii corespunde cu nivelul de călcare ei monumental. Naşterea bolţii corespunde cu nivelul de călcare din exterior. Este susţinută de patru arcuri dublouri masive, cu o lăţime de 108 cm. şi cu naşterea direct din temelie. Între arcuri se află trei corzi de lemn tare dispuse pe lăţimea încăperii.
Utilizarea la încăperea principală a acestui sistem de bolţire duce la obţinerea unei spaţialităţi remarcabile a acestei încăperi dar şi la înălţarea întregului edificiu, la ridicarea nivelului locuibil suprapus peste spaţiul beciurilor. În colţul de nord-vest al beciului se află o trapă ce dădea posibilitatea apărătorilor din pivniţă să comunice cu cei de la etaj prin intermediul unei scări de lemn mobile.
Pe peretele de nord şi pe cel de sud, deasupra nivelului de călcare din exterior, se află metereze. Meterezele tuturor încăperilor beciului au nu numai funcţie de apărare, de tragere, dar au şi funcţia de ferestre prin care se face aerisirea şi prin care pătrunde o lumină slabă.