Oaspeti de seama

Conacul Otetelișanu, o oprire pe ultimul drum al lui Tudor Vladimirescu

Pinterest
Tudor Vladimirescu, un portret semnat de pictorul Theodor Aman

Tudor Vladimirescu, un portret semnat de pictorul Theodor Aman

Pe la Conacul Otetelișanu a trecut, cândva, și Tudor Vladimirescu, cu doar câteva săptămâni înainte de a fi arestat și ucis de Eterie, în mai 1821. După cum se știe, boierii Otetelișeni i-au fost întotdeauna apropiați conducătorului mișcării revoluționare, iar acesta avea să le fie alături în vremuri în care “pânza morții părea să li se fi lăsat tuturor pe ochi” – așa cum avea să povestească, într-o scrisoare, Iordache Otetelișanu.

În plină epocă fanariotă, la începutul secolului al XIX-lea, mișcarea condusă de Tudor țintea câștigarea „dreptăților cele folositoare la toată obștea” și era îndreptată împotriva domnilor fanarioți și a marilor boieri care se aliaseră cu aceștia.

Pentru că în martie 1821 Tudor ajunsese în Capitală cu aproximativ 16.000 de ostași, Divanul s-a hotărât să colaboreze cu pandurii, mai ales că majoritatea consuliilor puterilor occidentale, cu excepția celui prusac, și caimacanii desemnați de Înalta Poartă părăsiseră îngrabă Bucureștiul.

Alexandru Ipsilanti, șeful Eteriei de la 1821, declanșase, însă, propria revoluție, pe care Tudor a refuzat să o sprijine, declanșând, astfel, haosul. Boierii au fugit atunci de la București care pe unde. Doi frați Otetelișeni, Iordache și Grigorie, s-au retras la moșia de la Benești, unde aveau case și unde se scăpaseră cu viață din toate răzmerițele de mai înainte. Tot acolo au venit și alte rude ale lor, în total 31 de persoane, în afara de slugi și angajați.

Se putea întâmpla chiar orice în vremea aceea, boierii erau prădați sau uciși, conacele erau arse și jefuite. Îngrijorați, boierii refugiați la Benești îi scriau lui Tudor Vladimirescu, retras la Craiova, rugându-l să-i povățuiască dacă ar putea rămâne în țară sau dacă nu cumva ar fi mai bine să fugă cu toții peste graniță, așa cum făceau majoritatea celorlalți.

“Tudor nici nu omoară, nici nu jefuiește” – l-au asigurat aghiotanții acestuia, însă boierii Otetelișeni au fost prădați în cele din urmă de un grup de “vreo 70 de hoțomani“, rupt din oastea lui Tudor și condus de căpitanii de arnăuți Iova și Ienciu. Au fost lupte lungi, din care mai toți bărbații de la conac scăpseră doar “cu o singură haină sau numai în cămașă și izmene, în timp ce alții erau despuiați de tot și cu fața la pământ. Numai pe bietele femei le respectaseră năvălitorii”.

Când credeau ca vor fi omorâti, la conac a ajuns Tudor Vladimirescu, cu o oaste formată din călăreți, și a poruncit ca Iova și Ienciu să fie uciși, lucru care s-a întâmplat câteva zile mai târziu, la o răscruce de drumuri din localitatea Otetelișu.

Capetele celor doi le-au fost aduse boierilor Otetelișeni, priveliște care a îngrozit femeile, care au leșinat de spaimă. Istoria i-a cutremurat pe boieri, care s-au temut că vor avea și ei aceeași soartă, dar Tudor le-a fost binevoitor. Când era să plece de la conac, boierii înspăimântați s-au plâns că unii dintre panduri au răzbit în pivnița unde era mult vin și rachiu și că ei se temeau să rămână pe mâinile lor. Atunci Tudor a trimis să-i scoată pe toți ostașii din beci și, cine nu voia să iasă, să nu-l lase cu viață.

Mânăstirea Horezu, adăpost în vremuri tulburi boierilor Otetelișeni

Mânăstirea Horezu, adăpost în vremuri tulburi boierilor Otetelișeni

Tudor a mai poruncit apoi să fie făcute șase care cu boi, care să-i transporte pe toți cei de la conac la Mânăstirea Horezu, singurul loc în care mai puteau avea liniște și odihnă în vremuri tulburi.

Tudor și-a continuat drumul și și-a instalat tabăra la Golești la zi mare – Sfinții Împărați Constantin și Elena. Dinspre București soseau vești contradictorii, nu se știa ce se alesese de eteriști. Se știa că grecii își făcuseră un Divan ad-hoc la Câmpulung.

Un vechi cunoscut, eteristul Iordache Olimpiotul, a venit în galop spre tabără și, se spune, a reușit să-i convingă pe panduri că Vladimirescu va fi dus “la Divan fără nici o vătămare sau pericol pentru viața lui”. Tudor a fost urcat într-o căruță de poștă și dus la Târgoviște.

Dar Iordache Olimpiotul nu l-a predat pe Tudor așa-zisului Divan, ci chiar lui Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, care l-a dat pe mâna lui Caravia, cea mai odioasă dintre căpeteniile eteriste. A fost închis în mitropolie, apoi l-a interogat și l-a torturat, sperând să scoată de la el banii pe care i-ar fi putut avea.

În cele din urmă, Tudor Vladimirescu a fost ucis. Aflând cumplita veste, boierii Otetelișeni de la conacul din Benești au emigrat în Ardeal. În ultimele zile din mai 1821, Petrache Poenaru se afla la Brașov, în drum spre Laybach (azi Ljublijana, în Iugoslavia), pornit cu o misiune pe care i-o încredințase Tudor Vladimirescu. Aici l-a ajuns vestea uciderii mișelești a conducătorului răscoalei.

PRESS REPORT

Facebook