Conacul a fost construit la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea. Structura sa este de culă, cu elemente brâncovenești. Conacul de la Benești a fost construit de boierii Otetelișeni, o familie de mari patrioți, filantropi și iubitori de cultură națională. Printre aceștia, Ilie Otetelișanu (care, în 1720, a ctitorit biserica Sfântul Ilie din Craiova), îi îndatora pe moștenitorii săi „să îmbrace săracii, să scoată datornicii din temniţă, să hrănească bolnavii”.
Albă și semeață, pierdută printre stejarii care îngrădesc aleea ce curge spre biserică, casa boierilor Otetelișeni își păstrează cu grijă istoriile, senină în amintirile din copilăria lui Petrache Poenaru, cel care avea să devină faimos în lume pentru meritul de a fi inventat stiloul, sau întunecată de zarva zilelor în care însuși Tudor Vladimirescu trecea pe aici, în bubuit de flinte și în ropotul zecilor de panduri călări, pentru a le tăia capetele jefuitorilor.
Cu și mai multă strictețe își păstrează acest conac secretele, mistere care i-au însuflețit pe mulți deși nimeni nu le-a dat vreodată de urmă. Legenda spune că în adâncuri, pe sub Conacul Otetelișanu, era cândva săpat un tunel secret, care, în acele vremuri tulburi, i-ar fi ajutat de nenumărate ori pe boieri să scape cu viață. Se mai spune că la acest tunel se ajungea din pivniță, că fugarii treceau printr-o ascunzătoare secretă și că apoi dispăreau pur și simplu, erau de negăsit, pentru ca mai târziu să iasă cu toții în beciul bisericii aflate chiar în poarta conacului.Albă și semeață, pierdută printre stejarii care îngrădesc aleea ce curge spre biserică, casa boierilor Otetelișeni își păstrează cu grijă istoriile, senină în amintirile din copilăria lui Petrache Poenaru, cel care avea să devină faimos în lume pentru meritul de a fi inventat stiloul, sau întunecată de zarva zilelor în care însuși Tudor Vladimirescu trecea pe aici, în bubuit de flinte și în ropotul zecilor de panduri călări, pentru a le tăia capetele jefuitorilor.
În poarta conacului de la Benești, închizând un drum gălbior ce serpuiește printre frasini prin curte, dincolo de ziduri și, mai departe, către sat, se ridică, sfioasă și albă, o bisericuță construită în stilul postbrâncovenesc al secolului al XVIII-lea.
În evul mediu românesc, fiecare obşte sătească îşi construia şi întreţinea propria biserică de lemn. Prin părțile moșiei de la Benești, primele biserici de zid au fost construite de boierii de la Otetelişu şi Beneşti. Biserica din Beneşti a fost ridicată de vornicul Barbu Otetelişanu, în anul 1746, ca biserică de curte. Era, fără îndoială, fala și paradisul curţii boiereşti, un loc unde boierul urmărea slujba, era folosită și ca necropolă a stăpânului curţii şi a familiei sale, dar a funcţionează până în zilele noastre şi ca biserică a satului.
La adăpost de arşiţa verii sau ascunși de rafalele de ploaie venite să salveze pământul scorojit de arșiță al Olteniei, boierii zăboveau odinioară în elegantul foișor al conacului, de unde puteau să supravegheze cum se cuvine treburile curţii sau unde puteau primi oaspeţii dornici de șerbeturi și cafele. Erau bucuroși cu toții de un loc primitor și romantic, în care oricine putea sta pierdut în gânduri sau îşi putea face, așa cum se cădea la fețe boierești, o binemeritată siestă. Foișorul adaugă eleganță și grandoare faţadei de sud…
O legendă spune că din subsolul conacului de la Benești pornește un tunel subteran care duce la biserica ridicată dincolo de zidurile cu metereze, o legătură între conac și avanpostul din turla bisericii, prin care boierii au reușit, spune povestea, de nenumărate ori să scape cu viață, fugind de spaima jefuitorilor.
Cu un farmec și un mister aparte, istorioara s-a păstrat în timp, iar sătenii o mai pot spune și astăzi, deși toți amatorii de mistere care au cercetat beciul, nu puțini la număr de-a lungul vremii, au rămas, mereu, dezamăgiți. Nici în istoriile scrise nu se regăsește misterioasa legendă. Tunelul nu este menționat în relatarea desfăşurării evenimentelor de la 1821, făcută de Iordache Otetelişanu, care descrie cu detalii o zi de groază și foc, în care o gloată de jefuitori desprinsă din oastea lui Tudor a atacat conacul și a batjocorit boierii.
Dacă ar fi existat un pasaj secret, poate că Otetelișenilor le-ar fi fost mai ușor să caute acolo refugiu, în loc să rabde batjocura năvălitorilor…
